Un atu in jungla afacerilor: cunoasterea factorului uman III

Moto: ‘Mare Spirit, ajuta-ma sa nu judec un alt om pana nu am mers cel putin doua saptamani in mocasinii lui.’
(Veche rugaciune Sioux)
Ati incercat vreodata sa desenati o harta (a Europei, de exemplu), fara ajutorul unui model ? Este un experiment extraordinar de interesant: imediat dupa ce va apucati de treaba, va veti da seama cat de confuze sunt cunostintele voastre. Probabil, in cel mai bun caz, veti reusi sa trasati cu o anumita aproximatie conturul general al principalelor tari, dar in privinta natiunilor mai putin cunoscute vor incepe indoielile. Iar daca incercati sa stabiliti pozitia oraselor sau a autostrazilor care fac legatura intre aceste orase (chiar daca e vorba de unele foarte importante), confuzia va fi imensa.
Oricum, rezultatul acestui experiment – legat de informatii si de modul de fixare a acestora in memorie – va fi ca anumite zone vor fi destul de precise, altele mai confuze, altele complet goale, iar unele complet gresite. Daca faceti acest experiment in grup (incercati !), diferentele dintre hartile rezultate vor releva usor ce fel de studii au persoanele in cauza, unde s-au casatorit sau au trait mai mult s.a.m.d.

Inchipuiti-va acum ca veti fi nevoit sa calatoriti prin Europa folosindu-va de harta pe care ati facut-o: reusiti sa va imaginati ce dezastru ar fi ? Orase care nu sunt unde trebuie, sosele care nu exista, rauri care va impiedica trecerea si despre care nu va aminteati ca exista… Cine s-ar aventura pe un drum cu o harta de acest gen ? Si daca ar fi vorba de Asia sau America de Sud?

O definitie a prostiei

Cand mi-a venit ideea de a incepe sa scriu o serie de articole despre genurile de prosti si de prostii pe care le putem intalni in lumea afacerilor, nu mi-am dat seama cat de complex si delicat este subiectul acesta, si cat de departe se poate ajunge cu acest tip de analiza. Care analiza este foarte interesanta, chiar daca un filosof de calibrul lui Schiller a lichidat chestiunea cu celebra fraza : ‘Impotriva prostiei, nici macar zeii nu au vreo putere!’.
Deci, inainte de a da exemple si clasificari, cred ca este mai important sa ne punem niste intrebari, prima fiind chiar: ce este de fapt prostia ?
Dintr-un motiv sau altul, ne simtim cu totii inconjurati de prosti: ni se pare prost angajatul care greseste cu ceva, prost functionarul care ne incurca cu regulamente fara sens, prost taximetristul care nu respecta regulile de prioritate, prost politicianul care face o lege ce nu functioneaza… Deseori ni se par prosti colegii de la serviciu sau prietenii (ca sa nu mai vorbim de membrii familiei) si de multe ori, trebuie sa recunoastem, noi insine ne purtam ca niste prosti.
Totusi, se pare ca, in ciuda a atata prostie in care si prin care traim, ne va fi cam greu sa-i dam acesteia o definitie precisa. De fapt, adevarul este ca nu exista nimic care sa se poata numi ‘prostie’! Ca toate categoriile care implica o judecata (Ce este frumos? Ce este rapid? Ce este placut?), si prostia constituie o categorie absolut subiectiva, astfel ca aprecierea ei ca atare depinde strict de ideile si perceptiile noastre.
Dar, fiindca nu avem cum sa infruntam ceva despre care nu s-a precizat ce este, sa incercam sa stabilim un punct de pornire: ca o prima tentativa, definim ‘prost’ un comportament caruia nu reusim sa-i dam o explicatie rationala. Iar maximul de prostie este atunci cand intalnim un comportament care produce o paguba fara sa aduca un beneficiu in alta parte.

Cum functioneaza prostia

Haideti sa ne intoarcem la harta de care am vorbit mai inainte. Ea se bazeaza pe o serie de informatii si pe o serie de relatii intre aceste informatii, pe care le folositi pentru a va stabili anumite strategii de comportament, in functie si de obiectivele pe care le aveti.
Practic: Munchen este aici (cred), Bucuresti aici (cred) si este o autostrada intre Bucuresti si Budapesta (cred), apoi una intre Budapesta si Munchen (cred), care trece prin Viena (cred). Asa ca, daca obiectivul meu este sa ajung la Munchen, voi alege traseul care trece prin Budapesta si Viena. Tinand cont de ceea ce “cred” si ceea ce “vreau”, aceasta alegere mi se pare absolut fireasca.
Dar, sa presupunem ca eu vad pe cineva care, dupa ce a zis ca vrea sa ajunga la Munchen, alege un traseu prin Varsovia, Berlin si Paris. Pentru mine asa ceva ar fi un lucru complet stupid. Chiar si mai stupid si mai deranjant mi s-ar parea daca as fi in masina cu persoana respectiva si as dori sa ajung cat mai repede la Munchen. Si acum, atentie! Eu cataloghez actiunea celeilalte persoane drept “prostie” deoarece ma bazez pe doua prejudecati:
1) ca aceasta persoana are in cap aceeasi harta pe care o am si eu;
2) ca are acelasi obiectiv de a ajunge la Munchen cat mai repede.
Poate ca acest sofer “prost” este convins ca Varsovia, Berlin, Paris si Munchen se afla intr-o singura linie dreapta!
Sau poate ca vrea sa se intalneasca cu o prietena la Berlin (si cu alta la Paris…). Asa ca ceea ce noi numim “prostie” nu este altceva decat o “harta mentala” diferita (pe care noi nu o cunoastem) si/sau un obiectiv diferit (pe care, din nou, noi nu il cunoastem).
Fiecare dintre noi are in cap o harta a realitatii si niste obiective pe care vrea sa le atinga. Harta realitatii noastre are foarte multe caracteristici comune cu cea pe care am incercat sa o desenam: niste parti sunt destul de precise, altele confuze si vagi, altele complet goale si altele (despre care poate ne simtim foarte siguri) complet gresite.
Aceasta harta va fi diferita de cea a altei persoane: desigur, vor exista si parti similare, dar altele vor fi complet diferite si nu vor corespunde deloc realitatii. A analiza cum s-a format aceasta harta tine de domeniul psihologiei si exista o singura cale de a verifica daca ea este buna sau nu: ca orice harta obisnuita, si aceasta este buna daca ne permite sau nu sa ne atingem obiectivele pe care le avem.

De multe ori etichetam comportamentul unei persoane drept “prostesc”, fara sa ne gandim ce sistem de valori sau ce obiective are persoana respectiva. Daca presupunem, fara sa verificam, ca cineva se bazeaza pe aceleasi valori si aceleasi obiective ca si noi, facem o mare greseala, mai ales cand este vorba de afaceri.

Metode de aparare impotriva prostiei

Cand ne confruntam cu ceilalti, chiar daca ne miscam pe o harta comuna, de multe ori intra in joc diferente legate de obiectivele fiecaruia: poate urc in masina cu cineva gandindu-ma ca acesta vrea sa ajunga la Munchen, ca si mine, si la un moment dat ma trezesc ca de fapt ma indrept spre Moscova. Ce prost! (Cine?)
Vedeti astfel cat de departe se poate ajunge. Un subiect aparent foarte simplu si “evident” poate deveni imediat “prostie”. Trebuie asadar sa incercam (pe cat se poate, desigur!) sa ne aparam de prostia noastra si a celorlalti, respectand urmatoarele indicatii:

1) Indiferent daca este vorba de calatorii, sanatate sau afaceri, trebuie sa verificam daca “harta” noastra corespunde realitatii si singurul mod de a verifica acest lucru este sa vedem daca ne duce sau nu unde trebuie.
2) Chiar daca folosim o harta potrivita, trebuie sa ne fie foarte clar unde vrem sa ajungem.

In momentul in care ne confruntam cu ceilalti, indicatiile raman aceleasi: sa verifica INAINTE ca respectivele harti sa fie corecte, adica sa verificam daca avem aceleasi sisteme de valori cu cei cu care interactionam si, mai ales, sa verificam daca avem aceleasi obiective si aceleasi modalitati de a le atinge.
Si, pentru ca aceasta lume “proasta” sa ni se para mai putin “proasta”, atunci cand cineva ni se pare complet “prost”, de ce nu incercam sa ne intrebam, inainte de a-l cataloga drept “prost”, cum este harta lui si ce fel de obiective are el?