Trainingul: de la didactica la eliberarea propriului potential

Sooner or later you are going to realize that there is a difference between knowing the path and walking the path. I can only show you the door, you are the one who has to walk through it – Morpheus to Neo in The Matrix (1999)

Sa presupunem ca un angajat del meu nu stie franceza: il trimit la “training-ul” potrivit, si iata ca se intoarce frumos vorbind franceza. Sau trebuie sa invete Power Point. Sau contabilitatea. Sau sa foloseasca o masina. Pentru orice exigenta de firma – sau personala – de acest gen, in care un om trebuie sa dobandeasca o abilitate specifica, training-ul este desigur alegerea cea mai buna si mai rapida: alternativele, cum ar fi sa invate singur prin tentative si greseli, sau intreband la unu si la altul sunt desigur mult mai putin eficiente, costositoare si, uneori, periculoase.

Conceptul aceasta de training ca “transfer de cunostinta” este extrem de raspandit, extrem de eficient, si nimeni ar putea sa puna in discutie utilitatea lui, cel mai putin cand e vorba de abilitati tehnice usor de modelat si de explicat.

Problemele incep sa apara cand se incearca aplicarea de acest model la domenii de alt gen, cum ar fi relatiile interumane, leadership, vanzare, motivare si automotivare, organizare, samd

In ciuda fanteziei unor autori, aceste abilitati nu sunt asa de usor de modelat, nu se poate considera un client sau un subordonat ca un calculator unde ajunge sa dai comanda potrivita pentru a obtine rezultatul dorit, si in general – ca intotdeauna cand e vorba de oameni – legile de cauza-efect sunt departe de a fi rigide si previzibile, nemaispunind ca nu sint musai de domeniul rationalului.

De fapt, este extraordinar cum in mii de situatii nu intelegem si nu ne place comportamentul NOSTRU , unde presupunem ca stim ce vrem si care sunt regulile si valorile noastre, dar avem pretentia ca ceilalti sa se comporte cum dorim si sa ne faca pe plac. Dar asta e un gand aparte, si sa ne intoarcem la training.

Aplicarea modelul de “transfer de cunostinta” la domenii care tin de oameni, comunicare si psihologie, furnizand un set de tehnici si de comportamente standard, chiar daca pot rezolva in viteza unele probleme de baza, nu pot decat sa aduca la crearea de niste “roboti programati”.

Asa avem muncitori la call center care vorbesc ca si cum ar fi o banda de magnetofon, vinzatori care repeta la nesfirsit niste poeziiscrise de alti, manageri care aplica niste legi pe care nu le inteleg, si in general oameni care au un compartament rigid si programat din partea alcuiva.

Atentie! Aparent, pentru firma asta e un bine: prima necesitate o orcarei organizatiei este ca resursele de care este compusa sa fie usor de inlocuit cu cineva – sau ceva… – in stare sa faca aceeasi lucru.

Asa ca pentru structura e convenabil ca, daca o fata de la call center, sau un vanzator, sau un manager au o problema de sanatate, sa se poate pune in locul lui altcineva – care a facut aceeasi training – in stare sa continue munca fara probleme pentru structura.

De asta nu imi permit sa critit mai mult de atat conceptul asta de trainig ca “dresaj”: mai bine un vanzator care spune un speech invatat decat unu care vorbeste prostii, mai bine un manager rigid dar previzibil decat unul care actioneaza aiurea.

Ceea ce incerc totusi sa demonstrez, este ca:

a) acest sistem este devastator pentru individ
b) poate sa duca numai la mediocritate
c) se pierde sansa de a obtine rezultate mult mai bune

Imi permit o parenteza etimologica, cum fac de obicei cand vrea sa inteleg mai bine ceva.

A educa vine din latina, e-ducare, adica “a scoate afara”; training este tot din latina, trainus, adica cel care trage. A invata e din latina mai “vulgara”, invitiare si, poate suna ciudat, inseamna a lua un viciu. In italiana, a invata se spune “insegnare”, in-signum, adica “a lasa un semn”. Acesta nu se doreste un discurs academic, dar imi permite de a sublinia o diferenta care mi se pare fundamentala – si pe care multi asa zisi traineri uita – printre training si invatamat: in timp ce invatamantul inseamna sa umpli un om cu informatii si tehnici, training insemna sa scoti de un om ceea ce deja stie.

Cea ce deja stie? Da, chiar asa. Oricine a avut de a face cu un copil de 5-6 ani si a dat seama ca are o sensibilitate sociala, o capacitate de a citi psihologia de cei din jur, un talent instintiv pentre leadership, un potential de creativitate imens… oare cum se intampla ca aceasi copil, la 25 de ani e un prost care nu se descurca in societate, nu stie sa se faca respectat, nu are incredere in parerile lui, si nu indrazneste sa aiba o idee personala? Nu cumva asta e un efect de 20 de ani de invatamant scolar? E de mirare daca unui om i se spune 20 de ani in sir ca nu trebuie sa gandeasca singur, ci sa repete ce spun profesorii, ca apoi sa aiba dificultati de exprimare?

In engleza se foloseste expresia “learned disability” pentru a indica acest process. Faptul ca pentru organizatii – si pentru societate, si poate oarecum si pentru traineri – este o situatie oarecum comoda si convenabila, nu inseamna neaparat ca este sic ea mai buna.

Imi dau seama ca poate suna ca o lupta inutila, dar sunt din ce in ce mai convins ca daca in meseria de trainer am reusi sa ne concentram nu asupra transferului de cunostinte, ci asupra eliminarii blocajelor, am reusi sa obtinem rezultate mult mai bune.

In loc de a forta un comportament, am putea sa ne concentram sa ajutam un om sa gaseasca comportamentul propriu personalitatii sale.In loc de a furniza o solutie, sa-l ajutam s-o gaseasca singur.In loc de a oferi o tehnica, sa-l ajutam sa apeleze la intuitia lui (apropo: in-tuire: a invata de inauntru…)

Evident, poate fi un proces greu, mai ales daca, asa cum se intampla de multe ori, trainerul e primul care foloseste metode rigide dobindite odata cu licenta.

Dar cred ca e singura cale spre excelenta si spre performanta: numai o cale de exprimare personala (apropo: ex-primare, a impinge afara…) ne va permite sa accessam toate resursele pe care le avem la dispozitie, in timp ce ne e impus din afara va crea rezistente de tot felul.

Sa nu uitam un lucru: din ce in ce mai mult, calculatoarele si masinile inlocuiesc oamenii chiar in aceste meserii: nu mai va raspund oameni la call center, ci mesaje inregistrate.

Multe meserii vor deveni o sarcina a calculatoarelor. Astfel, singurele noastre puncte de forta vor fi intuitia si creativitatea: ar fi cazul sa ne reamintim cat de repede cum le putem folosi. Spor la treaba!