Succes ? Despre ce este vorba?

Vorbim atat despre succes (succesul unei firme, melodie de succes, succes sportiv, s.a.m.d.) ca, in mod sigur, am si uitat care este adevarata semnificatie a acestui cuvant.
‘Succes’ este participiul trecut al verbului latin ‘succedere’ care inseamna – atentie ! – ‘a se intampla’. In italiana inca se foloseste zilnic in sensul original : ‘cosa succede?’ (‘ce se intampla ?’) si ‘cos’è successo ?’ (‘ce s-a intamplat ?’). Deci, ‘succes’ este nici mai mult nici mai putin decat ‘ce i s-a intamplat’ unui om, unei firme, unei tari… Si daca respectiva intamplare este ceva fericit, de care putem sa ne bucuram, iata ca ne intoarcem la semnificatia obisnuita a cuvantului. Dar sa nu uitam : ‘succes’ este tot ce SE INTAMPLA…

Zece ani de INTAMPLARI

Cu vreo doua luni in urma m-a sunat directorul revistei pe care o cititi si mi-a spus : ‘Bruno, vezi ca Idei de AFACERI a implinit zece ani. Asa ca am facut un numar aniversar si am reluat niste articole dintre cele mai bune, inclusiv unul de-al tau’. M-am bucurat, am transmis felicitarile de rigoare, am perceput reprosul implicit legat de faptul ca demult nu am mai scris nimic (iata-ma, deci, la calculator) si apoi am cazut pe ganduri – mi-am dat seama cu ce viteza a trecut acest timp.

Ce faceam eu acum zece ani ? Ei bine, ma plimbam prin Europa de Est, iar Romania era una dintre tarile in care tatonam terenul pentru a vedea ‘daca se poate face ceva’. In primavara lui 1993 chiar eram la Bucuresti, intr-o calatorie de ‘explorare’, cazat la ceea ce atunci se numea Athenee Palace, dupa o calatorie halucinanta pe drumurile proaste din tara (mmm… bine, nici astazi nu glumim, dar nu se compara…) si ma uitam la tavanul camerei plin de gauri de gloante, la ceea ce ramasese din Biblioteca Universitara incendiata, la magazinele de stat fara marfa, la intunericul spectral al capitalei, si ma intrebam ce naiba caut acolo.

Daca trec acum prin aceeasi zona, de la Romana spre Universitatii, si ma uit la magazinele de nivel occidental, la aglomeratia de masini de lux si la lumea imbracata frumos, cu celulare in mana si innebunita dupa cumparaturi, nu-mi vine sa cred ca este vorba de acelasi loc. Si toate acestea in numai zece ani.

Zece ani in care, intr-adevar, s-au intamplat multe lucruri, zece ani in care, in bine sau in rau, schimbarile au fost multe si profunde: efectele economiei de piata, extraordinare pentru unii, dezastruoase pentru altii; posibilitatea exprimarii libere; ridicarea si caderea miliardarilor de carton; libertatea initiativei particulare si coruptia; falimentarea bancilor; imbogatirea unei parti a populatiei, saracirea celeilalte parti; invazia marelor firme straine; descoperirea noilor modele comportamentale, a noilor valori si a noilor probleme; obsesia pentru bani; criminalitatea si mafia… si as putea continua la nesfarsit.

Fiecare poate evalua cum si in ce masura a profitat de acesta perioada, dar este absolut evident ca, practic, nimic nu mai este ca inainte. Si, chiar daca raman multe de facut pentru a imbunatati situatia generala a tarii, ar fi intr-adevar nedrept sa nu vedem si ce s-a facut pozitiv: de la o tara la care te uitai cu descurajare, Romania a evoluat la una gata sa intre cu drepturi depline in Comunitatea Europeana, si asta datorita celor care au avut incredere si, in loc sa o paraseasca sau sa o jefuieasca, au muncit cinstit si au creat lucruri de valoare. Evident, problemele nu lipsesc nici acum, si, deoarece zilnic sunt o multime de comentarii in acesta privinta, nu voi adauga vocea mea la corul vorbitorilor profesionisti. Dar, repet, cand simtim ca ne vine cheful sa ne plangem de situatie, mai bine aruncam o privire la tot ce s-a facut (si nu este deloc putin).

Asta referitor la tara, pe ansamblu. Dar noi? Suntem in stare sa analizam si sa emitem pareri si comentarii despre noi insine si despre realizarile / esecurile noastre cu aceeasi usurinta cu care criticam pe ceilalti in general? Daca ar trebui sa ne uitam la noi in acelasi fel, la ce concluzii am ajunge oare? Haideti sa vedem.

Puteti sa va amintiti unde erati acum zece ani ? Ce gandeati ? Care erau dorintele si visurile voastre ?

Daca cineva v-ar fi intrebat : ‘unde o sa fii peste zece ani, cine o sa fii peste zece ani?’, ce ati fi raspuns ? Ati reusit sa ajungeti astazi acolo unde ati fi vrut atunci sa ajungeti ?

In decursul acestor zece ani ati facut, intr-adevar, tot ce era posibil pentru a atinge scopurile pe care vi le-ati propus? Ati dat, intr-adevar tot ce era mai bun in voi ? Ati profitat de toate oportunitatile pe care aceasta perioada de libertate vi le-a oferit ? Sau ati petrecut zece ani plangandu-va de greutati si asteptand ca altcineva sa faca lucrurile in locul vostru? Si – cel mai interesant – v-ati dat seama cat de repede au trecut acesti zece ani?

Haideti sa schimbam putin directia intrebarilor: ce veti face in urmatorii zece ani? Daca veti continua sa faceti ce ati facut pana acum, unde veti ajunge? La succes sau faliment? Ce sunteti dispusi sa faceti pentru a va indeplini dorintele? Cine veti deveni? Cum veti trai? Ce o sa faceti pozitiv pentru voi, pentru ceilalti, pentru tara?

Urmatorii zece ani vor trece inainte sa va dati seama si o sa va ganditi la ziua de azi asa cum va ganditi acum la primii zece ani de dupa revolutie. Ce fel de ganduri ati vrea sa aveti? Regrete? Satisfactii? Va veti reprosa ocaziile ratate? Va veti plange din cauza ghinionului? Va veti felicita pentru succesele obtinute? Va dati seama ca ceea ce o sa fiti peste zece ani depinde strict de ceea ce faceti (sau nu faceti) astazi ?

Oricare ar fi parerea voastra depre posibilitatile pe care le aveti, loc pentru imbunatatirea personala (si a tarii) este berechet. In ciuda tuturor problemelor, pe care nimeni nu le neaga, sunt o multime de feluri in care fiecare dintre noi poate actiona in sensul comunitatii, facand totodata din aceasta o activitate profitabila pentru sine.

Si, ma credeti sau nu, pentru cine are talent, chef de munca si initiativa, exista mai multe posibilitati aici decat in restul Europei. Tocmai faptul ca aici sunt inca atatea probleme poate fi cheia pentru succesul vostru. Chiar acum rasfoiti o revista care propune in fiecare luna o multime de posibilitati, printre care sperati sa gasiti ceva potrivit pentru voi. Dar (sa ma ierte dl. Straton, directorul revistei) este posibil ca aceasta cautare sa nu fie decat un sistem mai sofisticat pentru a astepta ca altcineva sa faca treaba in locul vostru. Si atunci de ce nu incercati o reteta incredibil de simpla care, totusi, este cheia succesului oricarui intreprinzator ? De fiecare data cand vedeti sau va loviti de ceva care, dupa voi, nu merge cum trebuie (obiect, comert, institutii, procedura, orice), in loc sa va plangeti sau sa va suparati, cautati sa priviti situatia respectiva ca pe o oportunitate. Incercati sa va imaginati o posibila solutie si faceti un plan pentru a vedea daca nu cumva solutia aceea este perfect realizabila si – de ce nu? – foarte rentabila. A gasi nevoi si a le satisface este principiul oricarui mare succes, deci… la treaba !

Bruno Medicina

P.S. Micul gand aniversar: chiar azi dimineata am dat intr-o groapa si numai printr-o minune nu mi-am facut masina praf. Bineinteles, am lansat imediat niste comentarii la adresa primarului, primariei, primului-ministru, dar, totusi, nu am putut sa-mi scot din minte un gand, foarte naiv: cum ar fi Bucurestiul (sau lumea, daca preferati) daca fiecare ar astupa groapa din fata casei lui ?