Principii de aur pentru a nimici concurenta I – Gandeste!

Gandeste! Gandeste-te ca si adversarul tau gandeste. Si ca si el stie ca tu gandesti. Apoi evalueaza alternativele si loveste!
Ne place sau nu, esenta vietii consta in lupta. Se poate intampla sa traversezi o padure si sa vezi un copac care si-a croit drum printre stanci. Cand a pornit, nu era decat o samanta neinsemnata, dar chiar si o samanta are un vis. Zi dupa zi a crescut, profitand de fiecare slabiciune a stancii. Copacul, pana la urma, a invins, iar stanca, putin cate putin s-a transformat in pulbere. Nu era nici ura, nici constiinta in actiunea semintei, numai supunerea oarba fata de legea fundamentala a naturii : supravietuieste si castiga !
Un om, asemeni unui copac, incepe ca o samanta si, din momentul nasterii, se confrunta cu o ambianta ostila. Pentru a trai trebuie sa manance, iar pentru a manca trebuie sa ucida.
Trebuie sa ucida copaci pentru a-si construi o casa, trebuie sa ucida seminte pentru a face paine, trebuie sa ucida alte animale pentru a avea mancare. Chiar si o simpla gura de apa ucide miliarde de microorganisme.
Omul, in general, a fost mereu mai slab decat celelalte animale : nu are colti, nu are gheare, nu are coarne. Dar omul, ca si samanta, are un vis, si e un vis de victorie. Pentru a-l indeplini, si-a dezvoltat singura arma pe care o avea – creierul lui. Si-a indeplinit visul de victorie, devenind stapanul indiscutabil al planetei, dar acest lucru nu a fost de ajuns. Omul a devenit animalul care este tot timpul infometat.

Cu mult timp in urma, omul preistoric si-a dat seama ca putea fi mai eficient aruncand o piatra, in loc sa se lupte cu mainile goale. Acesta a fost momentul nasterii razboiului modern. De atunci, toate eforturile au fost facute pentru a controla un teritoriu mai mare, pentru a avea acces la cat mai multe resurse, pentru a continua sa castige.
Si chiar in momentul in care a avut mai multa hrana decat putea sa manance si mai mult pamant decat putea sa lucreze, a vrut si mai mult, iar rezultatul nu putea fi decat unul : nesatul de propria hrana, a vrut hrana vecinului, nesatisfacut de propriul teritoriu a vrut teritoriul vecinului si orice mijloc a fost bun pentru a atinge acest tel.
Toate eforturile si le-a concentrat pentru a atinge acest tel. Toate eforturile si le-a concentrat pentru a inventa metode si strategii din ce in ce mai eficiente in a obtine rezultatele dorite. In acelasi timp, firesc, s-a dezvoltat civilizatia si asta a schimbat lucrurile de o maniera esentiala, in sensul ca, de obicei, nu depinde de noi sa declaram razboi statelor vecine sau sa mergem la vanatoare sa ne procuram mancarea.

Dar dorinta si necesitatea de a concura si de a fi primul nu au incetat, dimpotriva : chiar si cand nu intram in competitie pentru chestii de viata si de moarte, iata ca dorinta noastra de a lupta si a castiga se deplaseaza pe un plan mai acceptabil din punct de vedere social : sport, afaceri sau chiar simple discutii. Si de fiecare data cand ne dorim mai multi bani, mai multa putere sau mai multe resurse, va trebui sa ne infruntam cu altcineva care vrea acelasi lucru si va face tot posibilul pentru a-l obtine. Iar banii, puterea sau resursele fiind prin definitie limitate, putem fi siguri ca, daca cineva castiga, altcineva pierde.

Astazi, in cea mai mare parte a cazurilor, terenul de lupta este cel economic, unde actiunea pastreaza insa toate caracteristicile unui razboi adevarat. Este suficient sa luati un tratat oarecare de marketing si veti vedea explicate concepte ca : atac, strategie, pozitie, retragere strategica, guerilla, s.a.m.d.

E un lucru la care poate nu ne gandim de obicei, anume ca principiile generale ale strategiei au ramas neschimbate in cursul mileniilor. Indiferent ca e vorba de a misca o armata intreaga sau doar o mica echipa de elita, de a hotara viitorul unei uzine cu 10.000 de angajati sau de a face chioscul nostru mai profitabil decat cel al vecinului, de a strabili o strategie de fotbal sau o combinatie castigatoare la sah, genul de decizii de luat este acelasi : a ataca sau a sta in aparare ? A simula o actiune, pregatind de fapt alta ? A arata dezinteres fata de un anumit obiectiv si a ataca apoi prin surprindere ? A porni cu toata energia pentru o cucerire totala sau a cladi un teritoriu propriu pas cu pas ?

Cine cauta raspunsuri in textele actuale de marketing, se poate simti derutat in fata cantitatii imense de sfaturi, reguli, exemple, metode, etc., care de multe ori se contrazic sau nu au nici o utilitate practica pentru ca se aplica doar intr-o situatie particulara, care nu are nici o legatura cu situatia noastra. Asta se intampla pentru ca de multe ori cunfundam strategia cu tactica. Fara sa intram in detalii teoretice, strategia se refera la stabilirea obiectivelor de atins si la genul de actiuni ce vor fi intreprinse, in timp ce tactica se refera la felul practic in care respectivele obiective vor fi atinse si respectivele actiuni vor fi realizate.
Si in timp ce manevrele tactice sunt practic nelimitate, strategiile de baza sunt putine si, de fapt, aceleasi pentru fiecare domeniu.
Important este sa stim ca aceste principii de baza au fost studiate in cursul secolelor in conditii in care succesul sau falimentul unei strategii insemna mult mai mult decat cresterea vanzarilor pentru un produs.

Traditional, aceste principii sunt opt :

1. alegerea obiectivului si cunoasterea terenului
2. concentrarea fortelor in punctul – cheie
3. actiunea ofensiva eficace
4. usurinta in miscare
5. secretul asupra planurilor proprii si atacul – surpriza
6. cautarea sigurantei in propriile amplasamente
7. economia fortelor
8. cooperarea intre subalterni si comunicarea eficace.

In aceasta noua serie de articole vom vedea cum aceste principii, impreuna cu altele pe care le-am gasit foarte interesante, se pot dovedi extraordinar de utile pentru cine se hotaraste sa se aventureze in lumea afacerilor.

Vom analiza actiunile celor mai mari generali din istorie, de la Scipio la Julius Caesar, de la Alexandru cel Mare la Gingis Han, de la Attila la Napoleon, de la Mao Tze Dong la Patton si o sa avem posibilitatea sa vedem in actiune aceleasi principii care au fost folosite de firme de succes din zilele noastre.
Nu numai ca vom descoperi cat de mult avem de invatat de la maestrii trecutului despre aceste domenii, dar, folosind exemple practice, vom vedea cum se pun in aplicare aceste invataminte. Unele sunt aparent banale, altele intr-adevar surprinzatoare, dar, folosite pentru afacerea noastra, ele asigura acel avantaj competitiv care, singur, ne poate aduce victoria in micro-razboiul nostru personal.

Deci… la atac !