Paradoxul energiei

V-ar placea sa aveti un portofel in care s-ar materializa 2, 3, 10 euro, de fiecare data cand daruiti unul cuiva? Ar fi chiar un portofel magic, nu? Daca ati avea asa ceva, ati mai fi atat de reticenti in a dona bani, sau dimpotriva ati folosi orice ocazie de a o face, stiind ca asta s-ar transforma de fapt intr-un castig?
Acest portofel exista, si mareste ceva mult mai important decat banii, ceva fata de care banii sunt de fapt numai un simplu simbol… dar mai bine sa analizam problema in ordine.

—

In orice librarie, se pot gasi carti cu tot felul de ritualuri magice si vraji, carti care in trecutul nu prea indepartat ne-ar fi condus direct pe rug. Vraji si ritualuri care intr-un timp erau revelate de la maestru la ucenic numai dupa ani de studiu si disciplina sunt acum la dispozitia tuturor, si au toate aceeasi carateristica: daca le incercam, asa cum sunt, nu functioneaza!

(din fericire, adaug eu: spre binele nostru, exista un mecanism de protectie care impiedica atingerea unor puteri pana cand nu vom avea o maturitate spirituala suficienta astfel incat sa le folosim numai cu intentii pozitive. Ganditi-va un moment cum ar fi lumea daca fiecare om ar putea sa isi indeplineasca dorintele cele mai tampite cu un simplu ritual…)

Oricum, in afara de asta, motivul pentru care ritualurile nu au succes este ca ele sunt numai un fel de intrerupator care activeaza energia celui care le face, care la randul ei se va conecta cu energii de nivel superior si le va pune in miscare. Asadar a pune la cale un ritual fara a tine cont de energia din spate este la fel cu a construi o masina fara sa tii cont de motor sau o cutie in forma de computer fara sa bagi componentele inauntru.

Dar…cand vorbim de “energie”, ce vrem sa spunem de fapt?

Energia e un cuvant extrem de ambiguu, foarte folosit de tot felul de sectanti si fanatici new-age, unde fiecare pune semnificatia pe sensul care ii place.

In plus, fiind un cuvant “stiintific”, pare bun de folosit pentru a justifica orice, dar de fapt inseamna numai capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic.

Totusi, ceea ce putini stiu este ca acest cuvant, “energie”, este folosit in sensul actual numai de putin timp, din secolul XIX, dupa descoperirea legilor termodinamicii si de conservare a energiei (“nimic nu se creeaza, nimic nu se distruge, totul se transforma”) si, din pacate, folosirea lui pentru mecanismele mentale nu prea functioneaza. De fapt energia, cand este aplicata la om, este pur si simplu paradoxala, si are legatura mai mult cu semnificatia de “energie” din punct de vedere al filozofiei grecesti.

Nu e loc aici pentru a aprofunda, dar merita sa fie mentionat ca in metafizica lui Aristotel se defineste energia (energheia) ca o actiune (kinesis) prin care se manifesta pe plan material ceva care exista numai pe plan potential (dynamos); in acest sens, fiecare fiinta contine o anumita potentialitate care asteapta sa se exprime (entelecheia), si fiecare fiinta este o combinatie de potentialitate si exprimare, in afara de D-zeu, care este exprimarea totala si energie pura.

Deci, raportat la noi conceptul de energie are mai putina legatura cu definitia stiintifica si mai mult cu cea filozofica.

Ganditi-va de exemplu la energie din punct de vedere fizic: toata lumea stie ce inseamna “sa te simti plin de energie” sau sa fii “complet lipsit de energie”, pe de alta parte, asta are putina legatura cu ceva masurabil: la un moment dat, daca cantarim 150 de kg si stam toata ziua in pat, ar trebui sa fim plini de energie, pe cand de fapt e chiar contrariul.

(apropo de energia fizica personala: nu este asta locul pentru a infrunta problema dar…. e de necrezut cum lumea isi otraveste trupul si mintea cu tot felul de porcarii si apoi se plange ca nivelul energetic e scazut. Astfel daca beti, fumati si mancati aiurea, ma cam indoiesc ca vrajile voastre vor avea vreun efect…. dar mai vorbim despre asta)

Astfel, “energia” este mai mult o senzatie foarte subiectiva despre posibilitatea de a face un anumit lucru si de a obtine un anumit rezultat.

Asta valoreaza si mai mult pe plan psihic: din acest punct de vedere, lucrurile sunt si mai ciudate si paradoxale.
Ganditi-va un moment: cum va simtiti daca cineva va face un compliment? Daca primiti priviri de admiratie? Si daca cineva va critica? Daca va descurajeaza?

Se schimba senzatia de energie?

Daca in acest moment sunteti oarecum deprimati, cum v-ati simti daca ati primi vestea ca ati castigat un milion de euro? Sau daca primiti o promovare la locul de munca? Sau daca vi se spune ca ati fost concediati din cauza incapacitatii?

Si cum ne simtim cand gasim un partener nou? Sau cand muncim mult pentru un obiectiv care ne entuziasmeaza?

Sau, viceversa, cand se pare ca nu ne intelegem cu nimeni, si ne simtim blocati intr-o activitate care nu ne place?

Percepeti cum toate acestea se refera de fapt la nivele de energie diferite, subiectiv percepute?

Dar in cazul asta, faptul ca sa ne simtim “energizati” fiind ceva extrem de placut, nu cumva alergam dupa bani, sex, succes, numai pentru a simti aceasta senzatie de “energie”?

Nu cumva “energia” – in sensul de perceptie, de a fi in stare a manifesta o potentialitate – este de fapt singurul lucru care intr-adevar conteaza? Obiectivul nostru definitoriu?

Exista o multime de tehnici pentru a ridica nivelul energetic personal, si – independent de mediul istoric-cultural in care s-au dezvoltat – au toate in comun acelasi lucru: conectarea cu o energie de nivel superior (pe care putem s-o numim cum vrem: D-zeu, Kundalini, Prana, Ki, Tao,…) si alinierea cu directia ei.
(Nota: stiu ca poate parea ciudat punctul asta de vedere, dar cand va duceti la biserica si va rugati, exact asta faceti: conectarea si alinierea)

Exista un alt mod de a obtine oarecum energia: furand-o de la altcineva: cand NOI criticam pe cineva, vrem sa avem ultimul cuvant intr-o discutie, ne laudam intr-un fel incat sa facem pe ceilalti sa se simta prost, cand vrem cu orice pret sa atragem atentia,… ei bine, ar trebui sa fim constienti ca o facem numai pentru a primi un pic de energie, chiar daca in cazul asta o obtinem cu pretul energiei celorlalti.

Acestea fiind spuse, propun sa incercam sa stabilim niste baze:

-Nici o actiune – “magica” sau nu – nu va avea niciun rezultat daca nu exista energia din spate

-Fiecare dintre noi alearga dupa o multime de lucruri – bani, obiecte, sex, realizari – dar ceea ce vrea de fapt este senzatia de “energie” la care se conecteaza

-Putem in orice moment sa obtinem energie – in cantitate limitata si pe termen scurt – furand-o de la altcineva (prin critica, jignire, descurajare,…)

-Putem sa obtinem energia intr-un fel mai sanatos cu una dintre tehnicile mai cunoscute de conectare si aliniere cu sursa infinita de energie de nivel superior, independent de cum o concepem

Exista totusi o metoda extrem de simpla de a ridica propriul nivel energetic, o metoda foarte bine cunoscuta de orice religie, care are legatura cu natura paradoxala a energiei, si care se leaga de portofelul nostru magic care inmulteste bani (care, cum am zis, nu sunt decat un simbol al energiei…): sa oferim energia celorlalti!

Si daca am definit energia ca perceptia potentialitatilor, iata ca “a oferi energia noastra” nu inseamna altceva decat a directiona atentia celorlati asupra potentialitatilor acestora, si asta se poate face cu mijloace extrem de simple: cu un compliment, un ajutor, o vorba buna, o incurajare, un simplu zambet.

Asta va crea in noi o deschidere spre sursa infinita a energiei, care ne va compensa PE LOC. Incercati, si verificati ce se intampla.
(apropo: “entuziasm” este tot un cuvant grecesc, care vine de la “en theos”, D-zeul din interiorul nostru. Asadar daca “declansam entuziasmul” sa stiti ca de fapt ajutam lumea sa se conecteze cu D-zeu. Vedeti cum totul se leaga?)

Deci, in loc de a ne gandi la ritualuri misterioase si la vraji in interes personal, care oricum nu vor functiona, de ce sa nu trecem in etapa urmatoare, mai exact sa incercam a ridica nivelul nostru energetic?
Si asta, desi paradoxal, o putem face folosind – in felul cel mai egoist…- portofelul nostru energetic; incercand in orice moment sa ridicam nivelul energetic al lumii care ne inconjoara.
Nu e nevoie de mult: un compliment, un zambet, concentrarea atentiei asupra unui lucru pozitiv, o incurajare,… poate vom descoperi ca niste lucruri asa de simple au un efect mai eficient decat 10 sedinte de meditatie yoga, si cat de putin e necesar sa ne facem viata mai buna.

Si… poate asta ne va ajuta sa descoperim care este adevarata magie.

Un salut

Bruno

Publicat pe http://www.kudika.ro/articol/expertii-kudika/6117/Paradoxul-energiei.html