“Gentlemen, this is a football”

Cu fraza aceasta, si aratand o minge de fotbal, Vince Lombardi – unul dintre cei mai extraordinari coach din toate vremurile – incepea de fiecare data sezonul de antrenament cu echipa.
Si continua: “Mingea asta trebuie aruncata dincolo de linia finala din terenul advers”.
Mesajul era, evident, de a reaminti ca, dincolo de miile de activitati care se pot desfasura pe un teren de fotbal, si dincolo de toate complicatiile regulamentelor si federatiilor, esenta fundamentala a fotbalului si scopul lui constau intr-o minge care trebuie aruncata undeva.
Si ca, daca se pierde din vedere aceasta esenta, toate activitatile auxiliare (de la planuri strategice de atac la tehnici de antrenament, la organizarea campionatelor, la culoarea uniformelor, la ierarhia federatiei, la dansul de majorete, la sponsori, la public, la vanzarea bauturilor pe stadion s.a.m.d.) isi pierd orice sens.

A pune lumea sa depisteze mecanismele fundamentale ale activitatii lor si a identifica apoi care este esenta corespunzatoare (pe care eu o denumesc foarte pompos “Factorul Critic de Succes”) este unul dintre exercitiile mele preferate in sala de training, si este extraordinar – chiar daca oarecum trist – sa vad persoane care sunt de ani de zile intr-o functie ca inteleg pentru prima data care este sensul a ceea ce fac in functia respectiva si unde trebuie concentrata atentia pentru a imbunatati rezultatele.
Si a devenit pentru mine ceva automat sa ma intreb, in orice fac: “Care este sensul? Care este factorul critic? Ce inseamna exact “succes” in activitatea asta?”

Secretul unui training de succes

Astfel, daca aici vorbim de training, inevitabil ma intreb “Care este esenta? Care este factorul critic? Ce inseamna un training de “succes”?”

Ar fi interesant sa se faca un sondaj pe aceasta tema printre traineri, si chiar v-as sfatui sa dati un raspuns inainte sa va spun ce gandesc eu.
La un moment dat, daca ne ocupam cu training-ul, probabil suntem toti foarte prinsi cu teoriile la moda, cu licente, cu diplome, cu certificari, cu aprobari de la SNFPA, cu slide-uri de powerpoint, cu exercitii de inventat, cu activitati de team building, cu cautare de clienti, cautare de sali, contracte… lista ar putea continua la nesfirsit.

Dar esenta trainingului, sensul lui, unde este? Care este “mingea”?

Transmitem informatii? Dar lumea e inconjurata, bombardata, saturata de informatii mai mult sau mai putin utile. La ce mai adaugam vocea noastra zgomotului informational?
Sau predam “tehnici”, predam abilitati, poate cu “exercitii experientiale”? Dar lumea e deja supraincarcata de “tehnici” si stim cu totii ca a fi in stare sa faci un lucru nu insemna neaparat sa-l faci. De fapt, plingerea pe care o aud cel mai des este “Stiu perfect ce ar trebui sa fac, as fi perfect in stare sa fac acest lucru, dar, chiar daca ar fi in interesul meu, nu-l fac”.
Poate credem ca succesul unui training este atins daca cursantii “invata” ceva nou. Asta se aproprie mai mult de esenta, dar intrebarea inevitabila va fi “Cand invata intr-adevar lumea ceva?”
…Cand primeste informatii noi? Cand isi aminteste ce a spus trainerul? Cand stie sa faca in sala toate exercitiile? Ar fi un inceput, dar desigur nu ajunge.

E cazul sa punem punctul pe i: Nu exista invatare in nici un domeniu daca nu exista undeva o schimbare de comportament.

Deci, singura masura a succesului unui training, esenta lui, “mingea peste linie”, este faptul ca lumea, dupa trainingul respectiv, prezinta o schimbare de comportament in sensul dorit.
Astfel, independent de cat de placut si apreciat a fost un training, de cat de bine regizate si cu impact au fost prezentarile, de cat de minunate au fost teoriile, de cat de interesante au fost exercitiile… ei bine, daca apoi comportamentul cursantilor pe plan personal sau profesional ramane acelasi, trainingul a fost pur si simplu un faliment si o pierdere de timp.

Unii ar putea considera ceea ce spun ca pe ceva firesc, altii poate ca nu vor fi de acord. Chiar as vrea sa ascult pareri diferite. Dar, deocamdata, va propun sa va ganditi un moment asupra acestui aspect de “schimbare comportamentala” pe care l-am pus in evidenta: s-ar putea ca tot ce facem sa ni se arate sub o lumina noua si mai interesanta.