Dublu Coachburger la McTraining

Este mereu placut sa descoperi ca previziunile tale s-au dovedit corecte…
Acum un an si jumatate, intr-un interviu despre piata de training din Romania, spuneam ca asa cum lanturile de supermarket gestionate de corporatiile multinationale au impus regulile lor distrugand practic micul comert de cartier, la fel se va intampla si cu piata de training. Insa, sincer nu m-am gandit ca lucrurile se vor intampla asa de repede! Daca la asta adaugam/remarcam faptul ca domeniul training-ului a devenit interesant pentru cei mari, implicand bani de la finantari europene, faptul ca se impun niste standarde de pregatire, certificari, aprobari, ISO sau faptul ca aceste corporatii vor sa munceasca numai intre ele (sa nu mai vorbim despre faptul ca filiera romana de la corporatie X din Anglia o sa apeleze la filiera romana de training de la firma Y tot din Anglia si asa banii se intorc de unde au venit…), si in orice caz doresc training-uri cu “recunoastere internationala” de la un brand cunoscut (de preferinta made in USA) e clar ca spatiul de manevra pentru cine nu are o mega-structura in spate devine din ce in ce mai mic.

VOR DISPAREA TRAINERII FREELANCER SI COMPANIILE MICI?

In principiu, asta ar fi ceva pozitiv, cel putin aparent: la un moment dat, de cand domeniul training-ului a devenit atragator din punct de vedere economic, au aparut peste noapte un numar neprecizat de neolicentiati, profesori reprofilati, manageri la somaj, care au citit cateva carti sau au facut un seminar de weekend si s-au proclamat traineri si coacheri.
Rezultatul este ca, evident, clientul isi va da seama de lipsa de profesionalitate a acestora numai dupa unul sau mai multe training-uri nereusite; oricum este complet zapacit de un exces de oferta in care fiecare se lauda ca este cel mai bun, ca are cine stie cate certificari internationale si oricum evalueaza mai mult dupa brosuri decat dupa continut.

Asadar, faptul ca exista intentia de a face curatenie prin ridicarea standardelor si scoaterea din piata a incompetentilor/neprofesionistilor este desigur ceva bun.

Din pacate, rezultatul inevitabil va fi ca un singur trainer freelancer, care va trebui sa indeplineasca aceleasi conditii de certificari, ISO, aprobari, la fel ca o corporatie de training – stiind ca oricum nu are cum sa prinda contractele cele mari – pur si simplu nu va mai face fata si va renunta, isi va schimba meseria sau se va angaja la una dintre aceste companii mari.

Evident, e vorba de un proces economic global in care piata de training nu este decat o microfractiune, prin urmare nu avem cum sa ne impotrivim; e vorba de un proces in care puterea va trece de la state nationale la corporatii multinationale (dintre care multe au un buget mai mare decat unele tari) si, ne place sau nu, probabil, ne vor indrepta spre o forma de comunism “de facto” in care singura cale de a supravietui va fi aceea de a te angaja la una dintre aceste corporatii, daca nu vrei sa mori de foame.
(nota: daca cineva crede ca sunt exagerat in previziunile mele, ar trebui sa se gandeasca ca functionarii de la comisiile de la Bruxelles care fixeaza standardele influenteaza viata a 400 de milioane de persoane fara sa dea vreo justificare si fara sa fie alesi de nimeni. Ar trebui un tratat mare pentru a explica anumite chestii, poate o sa deschid un blog).

MCDONALDS SAU… MCTRAINING

McDonald este exemplul cel mai paradigmatic de a produce profit cu minim de efort, de a atinge aproape perfectiunea in optimizarea resurselor si de a satisface oarecum nevoia clientilor de a umple stomacul fara sa se gandeasca prea mult, cu un produs garantat care arata la fel in in orice colt al lumii.
Intrebarea mea este: daca luam bucatari chinezi, italiani, francezi, romani, poate cu zeci de ani de experienta si un repertoriu propriu de farfurii si – din motive economice – ii obligam sa pregateasca cheesburger si Big Mac, chiar facem o treaba buna? Chiar asta este in avantajul clientului?
Adica, cu siguranta oferim un produs garantat, cu siguranta satisfacem oarecum nevoile nutritionale ale clientului, cu siguranta profitul va fi mai mare, dar… ne dam seama ce se va pierde?
In acest “dar” e toata tristetea si ingrijorarea mea.

Cand vad cantitatea de traineri care in meseria lor nu fac altceva decat sa repete (ca papagalii) teoriile altora si citesc slide-uri in power point traduse de un program made in usa (si, cu tot respectul, de multe ori niste banalitati pe care mi-ar fi rusine sa le spun…), ma tot gandesc ca lumea spre care ne indreptam nu imi place deloc.

Si poate mai fac o alta previziune: in maximum 2-3 ani, nu numai ca cei care gandesc cu capul lor si nu se supun logicii corporatiilor vor fi scosi economic din piata; pur si simplu se va gasi o forma in care va fi INTERZIS sa se spuna ceva diferit de ceea ce spun mariile companii.

Nu e o noutate, orice dictatura a incercat sa faca asta, si dictatura corporatiilor nu va fi diferita.

Oricum, cand vom fi obligati cu toti sa mancam hamburgeri cu carne modificata genetic (sa se maximizeze profitul) si cartofi de plastic, sa stiti ca eu o sa fiu mereu undeva intr-un subsol clandestin, gata sa ofer gruparilor de rezistenta o farfurie de spaghetti alla carbonara sau de trenette al pesto. Retete personale.

Un salut,
Bruno

P.S: COMPLETARI NECESARE…

P.S.: O lamurire necesara. Am dat articolul unor prieteni inainte de a-l trimite, asa cum fac de obicei sa primesc un feedback, si mi s-a spus ca transmite frustrare, negativitate, ingrijorare, agresivitate (lucruri cu care pot fi de acord) si critica fata de ceilalti traineri (care nu este deloc adevarat: multi imi sunt prieteni, nu au facut altceva decat sa se adapteze la cerintele pietei, si ei primii imi spun “Bruno, o firma vrea certificare ISO, alta vrea aprobare CNFPA, alta vrea licenta internationala, alta vrea cursul la moda… daca nu ii multumesc pur si simplu nu muncesc”).
Deci, nu e deloc vorba de a critica, ci de a le impartasi frustrarea de a se supune la anumite reguli care devin din ce in ce mai sufocante si care au ca singur scop – dupa parerea mea – distrugerea oricarei initiative personale si orice gandire independenta.
Si in timp ce eu sunt foarte constient de pozitia mea de privilegiu (nu consider trainingul o “afacere” ci un fel de a comunica cu oamenii, am alte surse de venit, tin o groaza de trainiguri gratuite la studenti si deci imi permit sa fac ce vreau), sunt oarecum ingrijorat despre momentul in care – cu un pretext sau altul – mi se va interzice vorbirea fiindca nu va fi “alineata” cu cea a corporatiilor.
Cum am zis, e vorba de ceva mult mai mare, si probabil inarestabil; doua exemple, printre milioane: in Italia stau la tara, si cand sunt acolo mereu iau de la vecina – o baba cu niste gaini – oua proaspete abia scoase.
Dar acum, nu mai se poate.. Ca sa imi dea ouale, baba trebuie sa aiba: certificat de la veterinar, certificat ISO, certificat de respectarea standardelor cladirii unde stau gainiile, cod fiscal, masina de stampilat ouale cu data, si oricum un numar minim de 50 de gaini- enumerand doar ce imi amintesc. Daca incalca ceva risca niste amenzi care ar aduce-o in strada. Rezultatul este ca atunci cand imi da ouale luam atata masuri de precautie de parca facem contrabanda cu droguri… Bineinteles, asta in numele “ridicarii standardelor” si al “drepturilor consumatorilor”.

Alt exemplu, despre care s-a vorbit mult, din cauza idioteniei lui spectaculoase: un negustor din Anglia a fost obligat sa distruga 5.000 de kiwi – perfecti si buni – pentru ca erau un milimetru mai mici decat standardul impus de Bruxelles. Nu a avut voie nici sa ii faca cadou pentru ca amenda ar fi fost si mai mare. Va rog sa cititi articolul cu atentie, pentru ca este un bun exemplu de ce vreau sa spun si de ce ne asteapta:http://www.express.co.uk/posts/view/50039/Banned-by-the-Eurocrats-kiwi-fruit-just-1mm-too-small
Si oricum, nimic nu depaseste tratatul de la Lisabona, care ne va reglementa viitorul:http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/cg00014.en07.pdf

Aruncati o privire, si intrebati-va ce fel de oameni au putut sa produca un deliriu de acest gen (pe care cea mai mare parte a tarilor l-au aprobat fara sa consulte cetatenii) si ce fel de interese servesc.

Firesc, timpul va spune daca am avut dreptate sau daca asta e doar un atac de paranoia.
Dar retineti: in orice perioada istorica, cand puterea a incercat sa dirijeze gandirea (si corporatiile sunt adevarata putere azi), si sa reduca la tacere gandirea critica, ce a urmat nu a fost niciodata placut. Si nu o sa pierd ocazia de a trimite acest mesaj, pana cand va fi posibil.