Cum sa nu pierdeti din vedere ceea ce va doriti cu adevarat

“Let yourself be silently drawn by the stronger pull of what you really love.”
(Lasa-te condus pe tacute de puterea a ceea ce iti place cu adevarat) – Rumi, poet sufi

Prima observatie care imi vine in minte este, bineinteles, ca, in ciuda “unicitatii” noastre, in ciuda varietatii de situatii posibile, se pare ca ne asemanam cu totii cand vine vorba de ceea ce ne propunem sa realizam in noul an.

Probabil ca v-ati fixat pentru 2005 obiective cu caracter personal sau de sanatate (sa tineti regim, sa va lasati de fumat, sa incepeti un program de fitness…), poate cu caracter profesional (sa trimiteti cv-uri, sa cereti o marire de salariu, sa incepeti unul sau mai multe proiecte…), de studiu sau dezvoltare personala (sa invatati mai bine lucrul cu calculatorul, o limba straina, sa cititi niste carti…) sau cu caracter social/relational (sa petreceti mai mult timp cu familia, sa vizitati niste prieteni, sa scrieti niste emailuri…) s.a.m.d.

Dar, pentru ca au trecut deja doua saptamani pline de la inceputul anului, daca sunteti ca cea mai mare parte a oamenilor e foarte probabil ca ati reluat deja fumatul, v-ati lasat de regim, v-ati saturat de sala, v-ati convins ca limba straina poate sa astepte, pentru familie sau e-mail-uri de scris timpul nu se gaseste, cv-urile nu sunt gata, pentru proiectele noi inca nu sunt conditiile… Chiar trebuie sa continuu?

Toate acestea nu se intimpla in urma unei alegeri rationale, ci pur si simplu pentru ca ne lasam condusi de lene si inertie si ne autopedepsim cu repertoriul obisnuit de justificari, reprosuri, autoacuzatii, frustrari – care nu au alt rezultat decat acela de a ne strica starea de spirit si de a ne face sa ne simtim sub inaltimea cerintelor.

Este foarte probabil ca dupa aceasta introducere va asteptati la sirul obisnuit de sfaturi si tehnici in “American style” legate de faptul ca trebuie sa ne alegem obiective motivante, sa ne fixam prioritati, sa ne pregatim un plan s.a.m.d.

Sunt sute, poate mii de articole si carti despre acest subiect, care nu fac altceva decat sa va propuna si repropuna aceeasi formula sub toate variantele posibile:
Alege-ti obiectivele
Pregateste un plan
Pune-l in aplicare
Verifica rezultatele si fa schimbarile necesare

Acesta formula, aparent atat de simpla si perfecta, are un singur defect: pur si simplu nu merge, cel putin nu sub forma in care este. Daca ar merge, am fi cu totii oameni de mare succes; pe cand, de fapt, se pare ca stim ce vrem, stim cum se poate obtine ceea ce vrem, dar “ceva” ne opreste cand este vorba de a trece la actiune.

Asa ca, in loc de a repeta banalitatile obisnuite despre “succes” si “obiective”, pe care le puteti auzi si citi oriunde, mai bine sa incercam sa examinam lucrurile dintr-un punct de vedere diferit, pentru a descoperi daca exista ceva care ne poate scoate din acest impas.

Deci, luati lista voastra de obiective, promisiuni si propuneri de Anul Nou, si faceti o prima examinare. Ce spuneti? Nu o aveti in scris? Ei, asta face parte din problema, evident, si vom vedea ce se poate face. Deocamdata, luati-va cinci minute si scrieti-o ACUM.

Atentie: scrieti-o intr-adevar, pentru ca, in caz contrar, degeaba cititi articolul; si scrieti exact ce v-ati propus la inceputul anului, nu ceea ce ganditi acum. Haideti, au trecut numai doua saptamani, nu ar trebui sa fie asa de greu! Si chiar daca descoperim ca ne-am incalcat promisiunile, oricum o stim…

Acum examinati cu atentie lista voastra, si puneti-va urmatoarele intrebari:

Cate dintre aceste obiective sunt intr-adevar “ale mele”?
Altfel spus: vreau sa slabesc pentru ca ma voi simti mai bine sau pentru ca asa recomanda revistele de moda? Vreau sa ma las EU de fumat sau vreau sa multumesc pe altcineva? Vreau sa fac niste lucruri pentru mine, sau numai pentru a arata ca le-am facut? Nu cumva incerc sa fac ceea ce lumea asteapta de la mine?
O intrebare foarte simpla pentru a lamuri aspectul aceasta este: daca as atinge un anumit obiectiv, indiferent care poate fi, dar nu as avea voie s-o arat sau s-o spun nimanui – deci as sti numai eu ca l-am atins! – ar mai avea aceeasi importanta?

Vedeti ca nu e nimic gresit in urmarirea obiectivelor “publice”, dar aici incercam sa descoperim unde sunt rezistentele.
Adica, vom imparti obiectivele pe care le “vrem” de cele pe care “ar trebui” sa le realizam.
Deci, stergeti toate obiectivele care simtiti ca va sunt impuse din afara: de parinti, de sefi, de mass-media, de religie…

Ati facut-o? E greu, nu? Mai continuam in incercarea de a identifica lucrurile pe care “ar trebui” sa le facem:

Cate dintre aceste obiective sunt mai vechi de un an?
Acesta este simptomul cel mai clar ca “ar trebui” sa facem respectivul lucru.
Daca in fiecare an va spuneti ca “ar trebui” sa slabiti si nu ati facut-o pana acum, poate inseamna ca va simtiti bine asa.
Daca de ani de zile va spuneti ca “ar trebui” sa invatati franceza, sa schimbati munca, sa iesiti dintr-o relatie si nu ati facut-o, inseamna ca nu sunteti asa de motivati.
Intrebarea este: daca cineva v-ar fi amenintat cu o pusca, sau v-ar fi oferit un milion de euro, ati fi reusit? Da? Deci vedeti ca nu capacitatea este problema.
Asa ca, din nou, stergeti aceste obiective.

Atentie: observati reactiile voastre in timp ce stergeti aceste obiective. Cum va simtiti? Va pare rau? De obicei suntem foarte atasati de aceste “ar trebui”. Cumva auziti o voce care va spune “Nu ai voie sa le stergi?”
Tineti cont de faptul ca, daca stergeti un lucru acum, nu inseamna ca nu il veti face in viitor; acum faceti numai un experiment.
In plus, daca nu-l stergeti, dar nu-l faceti (si daca nu l-ati facut intr-un an, este greu de crezut ca il veti face acum), ce se schimba? Nu este aceeasi lucru?

Nu, nu este. De asta este asa de greu sa le stergem. Pana cand le avem sub ochi si nu facem nimic, este vorba de lucruri amanate; dar daca le stergem, devin lucruri la care am renuntat!
Bine, profit de ocazie ca sa va spun un secret: lucrurile amanate NU EXISTA.
Lucrurile se fac sau nu se fac.
Cele amanate sunt lucrurile pe care nu le facem, dar despre care spunem ca le vom face mai devreme sau mai tarziu in viitor. Si se pare ca a ne insela singuri este o activitate obisnuita pentru ceea mai mare parte a oamenilor.
In schimb, a lua hotararea de a nu face ceva inseamna a lua o decizie, a ne asuma rapunderea pentru propria viata.

La acest punct, lista voastra ar trebui sa fie mult mai scurta.
Dar sa mai facem ceva: sa incercam sa examinam lucrurile pe care “trebuie neaparat” sa le facem.
Ce se intampla daca nu le facem? Ce se pierde? Cine pierde? Mai stergeti deocamdata lucrurile de facut pe care le simtiti ca “obligatii” (Nota: daca nu le-ati facut pana acum, poate nu sunt asa de obligatorii…)

Examinati ce a ramas (daca ati ramas fara nici un lucru de facut, situatia e cam grava; vom vedea in viitor ce se poate face in acest sens).
Cum va simtiti? Vinovati? Usurati? Mai liberi? Daca ati avut intr-adevar curajul de a pune deoparte obiectivele pe care nu le percepeti intr-adevar ca “ale voastre”, de obicei senzatia este de libertate si usurare, senzatia ca s-a facut o alegere. Adica, oricum se pare ca nu vrem sau nu reusim sa facem o serie de lucruri, asa ca degeaba ne mintim pe noi insine spunand ca la vom face. Mai bine renuntam momentan.
Dar, mai ales, cand facem aceasta alegere senzatia este ca s-a creat in sfarsit spatiu pentru altceva, pentru ceva ce intr-adevar dorim!

Vedeti, lasati un moment deoparte lista voastra si ganditi-va cateva clipe.
De ce urmarim obiectivele? Pentru obiectivele in sine? Nu, bineinteles.
Obiectivele aduc cu sine noi feluri de viata, noi persoane, noi situatii; urmarim obiective mai ales pentru ca stim ca vom creste ca oameni.

De fapt, cea mai mare greseala este tocmai a crede ca obiectivele si realizarile au o semnificatie si o valoare in sine, pe cand singura lor valoare este genul de persoane care devenim cand s-a atins acel obiectiv.

Sa reluam un moment lista noastra cu ce a ramas si sa mai adaugam ceva daca acum este prea mult spatiu gol sau daca ne face placere.
Si sa ne punem aceasta intrebare: Ce fel de om trebuie sa devin pentru a atinge aceste obiective?
Mai ordonat, mai activ, mai dinamic, mai…?
Ce as face daca le voi fi atins? Ce as zice, ce as gandi? Cum m-as misca, cum m-as imbraca?
Incercati sa descrieti aceasta persoana care ar fi in stare sa atinga aceste obiective, in scris daca este posibil.

Ati facut-o? Ati facut-o intr-adevar?
Bine, acum intrebati-va: aceasta persoana pe care am descris-o este asa de spectaculoasa? Este un fel de superman sau de wonderwoman? E ceva complet de neatins?
Sau suntem numai noi cand pur si simplu ne exprimam liber, fara blocaje, cand accesam resursele pe care stim perfect ca le avem, dar pe care le pastram ascunse din lene sau frica, aunci cand stim ca ne indreptam intr-o directie pe care o percepem intr-adevar ca a “noastra”?

Mai bine ne amintim ca fiecare obiectiv, fiecare obiectiv “adevarat” are doar rolul de a ne descoperi pe noi insine, este un pas spre realizarea sinelui celui mai autentic si mai profund.
Dar, atentie, si asta poate parea paradoxal: procesul, pentru a functiona, trebuie sa mearga in sens contrar fata de cel in care se crede de obicei ca ar trebui sa mearga: nu functioneaza incercarea de a atinge niste obiective cu speranta de a exprima si dezvolta anumite calitati; in schimb, va trebui sa ne concentram sa gasim si sa recunoastem calitatile si capacitatile noastre, si obiectivele si realizarile nu vor fi decat o manifestare concreta si inevitabila a acestui proces de imbunatatire.
Cum a spus cineva: daca vrei sa castigi un milion de dolari, trebuie mai inainte sa devii genul de om care castaga un milion de dolari.

Vom vedea in articolul urmator cateva metode deosebite pentru a descoperi obiectivele intr-adevar interesante si motivante. Deocamdata, faceti acest exercitiu prin care sa descrieti persoana care va trebui sa deveniti: va asigur ca descoperirea si intilnirea propriului sine superior va putea fi extraordinar de surprinzatoara si motivanta.

Spor la lucru.