Coaching o noua moda, un status simbol sau o necesitate?

Stiti ce au in comun Bush, Schwarzenegger, Del Piero, Mariah Carey, Bill Gates, Leonardo Di Caprio, Silvio Berlusconi, Andre Agassi si alte zeci de mii de oameni politici, de manageri, de oameni de afaceri, de atleti, actori, persoane de succes din toata lumea?
Faptul ca apeleaza la un “personal coach”, adica la un specialist in performanta maxima care il ajuta sa.-si clarifice obiectivele personale si profesionale si sa stabileasca un plan de actiune, termene limita, care evalueaza rezultatele si ofera un feed-back constant an ceea ce priveste derularea planului, in acelasi fel in care un antrenor pregateste un sportiv.

Explozia fenomenului in SUA a facut sa se vorbeasca despre o “moda” si, date fiind tarifele hiperbolice practicate de catre cei mai cautati coach, a facut sa se vorbesca si despre “status simbol”: la urma urmei, de ce ar mai trebui ca persoane deja celebre, bogate, aflate la apogeul carierei lor sa apeleze la un consultant de acest fel daca nu pentru a se lauda cu el la fel cum ar face-o cu un Mercedes sau cu un Rolex?

Dar nu este de loc asa si raspunsul vine chiar din lumea din care a aparut figura de coach si anume din lumea sportului.

Ganditi-va la Olimpiadele care s-au terminat de curand: invingator sau invins, fiecare s-a intors acasa cu un scop precis: sa aiba o mai buna evolutie data urmatoare, sa-si imbunatatesca prestatia , sa-si optimizeze antrenamentele si dietele, totul cu scopul de a ridica standardele fapt care indeparteaza limitele posibilului.

Si cand nivelul prestatiei cerute se ridica dincolo de un anumit nivel este de necrezut ca un sportiv sa gaseasca timpul, energia si competenta necesare pentru a se concentra asupra altor lucruri in afara de prestatia in sine, lasand altora sarcina de a pregati programele de antrenament, tabelele, dietele etc.
Fara sa mai punem la socoteala faptul ca atentia asupra analizei l-ar face sa-si piarda concentrarea asupra performantei, totusi nu e posibil sa fim in acelasi timp spectatori si actori, decat in detrimentul rezultatelor.

Iata deci ca rezultatele unui atlet nu sunt rezultatele exclusive ale muncii sale, ci ale unei intregi echipe de specialisti: antrenori, dieteticieni, doctori, psihologi, maseuri, fiziologi…

Si un lucru este sigur: un sportiv care ar incerca sa se antreneze singur nu ar avea nici o sansa, nu doar la Olimpiada, dar nici la un concurs local.

Este cunoscut faptul ca lumea sportului, care reprezinta esenta excelentei si competitiei, a fost din totdeauna o inspiratie pentru cei care fac din rezultate si performanta baza propriului succes: manageri, vanzatori, artisti, avocati, oameni de afaceri; acestia au incercat mereu sa-si adapteze propriilor exigente tehnicile dezvoltate pentru o maxima prestatie.

Deci, daca cheia succesului pentru un sportiv este un bun antrenor, nu este de mirare ca in Statele Unite, patria tuturor lucrurilor care reprezinta succes si performanta, toate persoanele de succes care lucreaza la nivelele cele mai inalte au apelat la un “antrenor” personal, care le ajuta sa profite la maxim de propriile talente si potentialitati, atat in viata profesionala, cat si in cea personala.

Dar cine este un coach? Este pur si simplu cineva care stie ca legile performantei si succesului sunt aceleasi in sport, afaceri si in viata personala si care este capabil sa elibereze potentialitatile unei persoane astfel incat acesta sa reuseasca sa atinga randamentul maxim; sa o ajute sa invete mai degraba decat sa se limiteze la a-i furniza informatii.
Este cineva care va sustine, dar care pretinde disciplina; este cineva care va ajuta sa descoperiti ceea ce este mai bun in voi si care nu accepta o performanta inferioara capacitatilor voastre, este cineva care nu va furnizeaza “instructiuni”, ci va ajuta sa va eliberati propriile potentialitati si talente.

De fapt, coachingul porneste de la premisa ca adversarul care se ascunde in mintea noastra este mult mai puternic decat cel pe care il intalnim pe teren si, inainte de orice, trebuie sa eliberam propria existenta de tot ceea ce ne impiedica sa ne manifestam liber.

Deci, nu trebuie atat “sa invatam” lucruri noi, cat sa activam ceea ce deja exista in noi si asteapta doar sa fie pus in miscare.

Acesta este un salt imens raportat la programele traditionale: persoana nu trebuie sa accepte un program impus din exterior si probabil identic pentru toti, ci este incurajata sa isi clarifice propriile obiective, sa isi construiasca parghiile pe propriile puncte de forta si sa descopere cum sa isi activeze propriile resurse fizice si mentale pentru a profita la maxim de propriile talente si capacitati.

Evident, deoarece se adreseaza unui public de invingatori care doresc sa obtina intotdeauna mai mult, coaching+ul nu are nimic de a face cu psihoterapia si consultanta psihologica clasica.

Alegerea unui coach este deci o alegere dificila si importanta, potrivita doar celor care sunt dispusi sa investesca bani si energie in propria dezvoltare personala si in ridicarea constanta a nivelului de excelenta.

Si nu uitati ca un coach profesionist, la fel ca un antrenor, nu accepta sa va coordoneze daca nu va demonstrati implicarea totala in a da ce este mai bun din voi.

in ceea ce ma priveste, ma ocup de un grup foarte restrans de persoane pe care le antrenez in Romania si in Europa (top secret…) si refuz majoritatea clientilor indiferent de cifra oferita.
Acesta pentru ca prefer sa gasesc timpul necesar pentru a permite si publicului larg sa beneficieze de o parte din aceste tehnici. Dar aici trebuie sa vorbim despre trainingul experiential, care va constitui subiectul urmatorului articol…

Bruno Medicina