Când devine concurența distructivă? – Bruno Says!
Concurența și competiția stau la baza oricărui progres, dacă ne împing spre excelență și ne pun să oferim tot ce este mai bun din noi.
Dar dacă devin distructive, singurul rezultat va fi eșecul.
Concurența și competiția stau la baza oricărui progres, dacă ne împing spre excelență și ne pun să oferim tot ce este mai bun din noi.
Dar dacă devin distructive, singurul rezultat va fi eșecul.
Orice sistem (companie, echipă, instituție, orchestră) are nevoie de un lider care să conducă, să corecteze și să coordoneze.
Dar dacă șeful trece peste bord cu controlul, tot ce primește este paralizia sistemului.
Și de multe ori mintea noastră se comportă la fel …
Societatea se așteaptă ca noi să fim întotdeauna disponibili și eficienți și, dacă ar posibil, ne-ar face să lucrăm 24 de ore pe zi. Dar fără pauzele necesare, nu este posibilă nici o performanță.
Vorbim continuu despre cum este necesar să profităm de oportunități, regretăm cele pierdute, ne plângem că nu avem destule. Dar ce este mai exact o oportunitate?
Societatea noastră competitivă dorește întotdeauna să fim la vârf de eficiență, constant ocupați să urmărim un obiectiv după altul.
Dar dacă nu reușim să ne oprim din când în când pentru a ne bucura de succesele noastre, această agitație își pierde orice sens.
Un grup de oameni care lucrează cot la cot pentru a atinge un obiectiv comun este o viziune fascinantă și surprinzătoare. Dar lucrul în echipă nu este deloc ușor și necesită un talent special.
Dintre toate experiențele dureroase cu care viața ne pune în față, a vedea tradată încrederea pe care am pus-o în cineva este cu siguranță una dintre cele mai devastatoare.
Ce putem face pentru a ne reveni?
Rețelele sociale ne fac să credem că avem mii de „prieteni” și, în orice caz, cu siguranță cunoaștem o mulțime de oameni. Dar câți dintre aceștia pot fi numiți cu adevărat „prieteni”?
Suntem atât de ocupați să urmărim micro-sarcinile zilnice și să încercăm să îndeplinim miile de termene care ni se impun, încât este ușor să pierdem din vedere imaginea de ansamblu.
Dar doar o viziune generală este cea care ne permite să găsim sens în acțiunile noastre.
Viața de astăzi devine din ce în ce mai complicată și solicitantă, iar capacitatea de a ne descurca printre diferitele sarcini necesită un talent de jongler.
Există o soluție?